Soprana Mioara Cortez – Prima Dona Operei din Iasi la a 70-a aniversare. INTERVIU

mioara cortez 1997

Foto din colectia Maestrului Ionel Voineag cu Mioara Cortez in Opera Tosca la Opera Nationala din Bucuresti acum 25 de ani pe 21 noiembrie 1997

Celebra soprana Mioara Cortez, Prima Dona Operei Romane din Iasi care acum locuieste la Montréal, de 12 ani, implineste pe 6 februarie 2019 frumoasa virsta de 70 de ani de viata dar si 40 de ani de cariera artistica prodigioasa deoarece in 1979 a absolvea cursurile Academiei de Muzica ,, Ciprian Porumbescu,, din Bucuresti la clasa celebrei Arta Florescu cu care a studiat vreme de 5 ani tainele muzicii clasice si de Opera.

Interpreta de Opera, de lieduri, de muzica vocal-simfonica, profesoara , Mioara Cortez a dus faima muzici romanesti si peste hotarele lumii ca si sora ei celebra mezosoprana de la Opera din Paris Viorica Cortez. In locuinta sa din Montreal camara este plina de dulceturi, zacusca, muraturi, salate, compoturi, si chiar varza murata preparate de ea in fiecare toamna iar in salon te fascineaza colectiile sale de elefanti dar mai ales de ceasuri pentru care are o pasiune de colectionar. O masa acasa la Mioara Cortez inseamna cel putin 10 feluri de aperitive si inca alte delicii culinare preparate de catrea ea insasi.

Cu amabilitatea si sinceritatea directa care o caracterizeaza celebra soprana a acceptat sa stam de vorba despre parcursul ei exceptional.

Vania Atudorei – La Multi Ani cu multe si mari bucurii , la aceasta virsta de obicei interpretii se retrag, dar nu si dvs.

Mioara Cortez – Eu cint si acum si fac clase de Master asa cum a fost cel impreuna cu sora mea Viorica la Muzeul ,, George Enescu,, din Tescani , judetul Bacau, in august 2018, unde Viorica a predat timp de 1 saptamina un Master Class pentru studenti si tineri interpreti de canto clasic si opera si unde am si cintat impreuna. Eu petrec o parte din an in Romania acasa la Iasi, si sunt invitata sa dau recitaluri, si nu refuz. Pasiunea pentru muzica nu are limita de virsta. Viorica a implinit pe 26 decembrie virsta de 83 de ani si inca mai da cursuri si mai cinta si acum.

V.A. – Am sa respect CV-ul dvs. oficial pe care ati binevoit sa mi-l dati si va propun ca pe marginea lui sa refacem parcursul vietii dvs. Ca in povestile cu a fost odata ca niciodata la Iasi in cartierul Doi Peri o familie frumoasa a lui Stefan si Daria Cortez care au avut trei fete .

M.C. – Bine faceti ca va tineti de CV deoarece jurnalistii uneori mai pun si ,, floricele,, de la ei. Nu departe de Manastirea Cetatuia la Iasi se afla si se mai afla domeniul Cortez. Tatal meu Stefan era de descendenta spaniola, ii placea muzica si cinta si la pian si la orga, ca si bunicul meu Constantin Cortez. Tata a fost un om foarte respectat deoarece a fost Primar si iubea mult artele si invita des la el acasa pe marii artisti, sciitori si poeti ai Iasului cum a fost Mihail Sadoveanu, Otilia Cazimir, George Topirceanu, George Lesnea, Nicolae Labis , Radu Boureanu, Nina Casian, Petre-Stefanescu Goanga, Achim Stoia, Constantin Bobescu, etc. ce mai, ,toata elita interbelica intelectuala si artistica, caci avea tata un farmec si un vin bun in beci de la via sa. De altfel astazi la Iasi in semn de omagiu exista o strada care ii poarta numele. Este ca o recunostinta fata de persecutiile regimului comunist care l-au declarat chiabur si din cauza carora am fost si noi, copii cele trei fete persecutate si date afara din scoli. Aveam 15 ani cind am intrat in corul Filarmonicii din Iasi din placere si din pasiune, deci Filarmonica a fost prima mea dragoste muzicala. La 19 ani m-am casatorit cu violonistul Marcian David, si l-am nascut pe fiul meu Stefan care a absolvit si el Conservatorul. Mi-a fost greu deoarece studiam, lucram si eram si sotie si mama. Iar acum sunt si bunica deoarece Stefan are un baietel de 10 ani. Eu eram cea mai mica dintre surorile mele, Viorica cea mai mare, iar intre noi este Stefania Serban profesoara de pian care astazi locuieste in casa parinteasca din Iasi.

V.A. – Banuiesc ca avind singe spaniol tatal era ,, focos,,.

M.C. – Atit de focos incit cind a vazut-o pe mama mea, care avea dor 16 ani a rapit-o pur si simplu de la parinti si a a dus-o la Iasi, si i-a spus ca este si va fi a lui. Intre ei era o diferenta de virsta de 25 de ani. Mama era din sudul Moldovei din satul Câplani unde se varsa Nistrul in Marea Neagra ,dar cind ei s-au cunoscut Moldova era la Romania.

V.A. – Ati putut in anii ’70 sa iesiti totusi din tara datorita surorii dvs. Viorica ce devenise celebra la Opera din Paris.

M.C. – Viorica m-a ajutat foarte mult. Eu studiile muzicale universitare le-am inceput la Iasi cu marea artista Aneta Pavalache , (ce a fost si profesoara la Acaemia de Muzica Rusa ,, Serghei Rahmaninov,, din Paris), intre anii 1965 si 1971. Ulterior am plecat in Italia la Milano orasul mondial operei ,la vestita Academie de Muzica ,, Giuseppe Verdi,, intre 1971 si 1972 la clasa sopranei Rosetta Noli, care s-a stins din viata anul trecut la 96 de ani. Asta in paralel cu o Bursa la cel mai celebru teatru de Opera din lume faimoasa Scala din Milano. Dupa termianrea studiilor am cintat la Opera din Nisa si la Opera din Marsilia in ,, Carmen,, de Bizet, opera in care criticii muzicali au numit-o pe Viorica cea mai mare Carmen a secolului XX. La Paris la cimitirul Père Lachaise mormintul lui George Bizet se afla linga cel al lui George Enescu.

V.A. – Ati avut deci oportunitatea sa parasiti Romania dar nu ati facut-o iar studiile muzicale complete ati preferat sa le faceti in Romania.

M.C. – Stiam ca la Bucuresti se afla marea soprana Arta Florescu care avea un prestigiu internatioanl si ca soprana si ca profesoara. De aceea timp de 5 ani am studiat Canto cu ea intre anii 1973 si 1978. Ea a fost si profesoara surorii mele Viorica dar si a sopranei Angela Gheorghiu ( Burlacu), Maria Slatinaru-Nistor, Leontina Vaduva, si altii – o generatie intreaga de interpreti exceptionali, dovada premiile lor la Concursurile internationale de Canto. Dar apropo de invatamint ca sa fiu o buna profesoara am facut si studii de Pedagogie la Universitatea din Iasi pe care le-am absolvit in 1998 si timp de 16 ani intre 1984 si 2000 am predat Canto la Conservatorul de Muzica,, George Enescu , din Iasi..

V.A. – Ati avut si elevi care astazi sunt foarte apreciati la nivel national si international.

M.C. – Sigur ca da la Botosani la Scoala populara de Arta pe solistele Daniela Condurache si Cornelia Ciobanu , la Iasi pe Elena Mosuc astazi solista a Operei din Zurich si considerata una dintre cele mai expresive soprane ale lumii. Cind va ginditi ca am si acum la 70 de ani elevi pe care ii formez si ii initiez in tainele muzicii.

V.A. – Ati obtinut si distinctii importante ca recunostinta a talentului dvs. exceptional.

M.C.. – Hai sa trecem repede peste ele, ca asta e mai putin important . Consacrarea international am facut-o tot in Italia in anul 1981 la Concursul International de Canto Riccardo Stracciari. Apoi Medalia de Aur oferita de Primul Ministru al Japoniei Tsutomu Hata pentru activitatea mea pedagogica si concertistica din Japonia in anul 2004. Comandor al Ordinului Meritul cultural al Romaniei tot in anul 2004 si mai sunt si altele.

V.A. – Rolurile pe scena? Stiu ca artistul de opera are cea mai dificila sarcina de artist , de fapt trebuie sa reuneasca 3 artisti intr-unul singur : sa cinte bine, sa fie un actor bun si sa fie uneori si un dansator bun.

M.C. – Am interpretat mai ales opere de compozitori italieni : Verdi : Aida, Bal mascat, Trubadurul , Ernani, Forta Destinului, Otello . Debutul meu in Romania pe scena Operei din Cluj a fost in Carmen in rolul Michaelei in 1979 impreuna cu tenorul Ludovic Spiess dupa ce debutasem international la Scala din Milano – Piccolo in rolul Desdemonei din Otello in 1973. Dar din repertoriul meu fac parte si Giaccomo Puccini : In Tosca, Boema si Turandot. Apoi Mascagni in Cavaleria rusticana, Bellini in Norma, Bizet in Carmen, Gluck, Offenbach, Arigo Boito in Mefistofeles, etc.

V.A. – Imi amintesc de anii 1980 Opera din Iasi era singura unde se cinta cinta Norma iar directorul de atunci , Dimitrie Tabacaru mi-a spus ca daca nu era Mioara Cortez nu era nici Norma la Iasi deoarece numai vocea sa de soprana spinto unica putea sa interpreteze celebra arie Casta Diva. Iar sala Operei era plina, spectacolele erau cu casa inchisa.

M.C. – Mie in cariera mi-au placut rolurile dificile nu cele usoare. Norma am auzit-o prima data cintata de Maria Calas si m-a fascinat. Atunci mi-am spus ca intr-o zi am sa o cint si eu.

V.A. – In anul 1981 casa de discuri Electrecord din Romania a scos primul si unicul disc integral cu prima opereta romaneasca , opereta lui Ciprian Porumbescu ,, Crai nou,, in care rolul Dochitei era interpretat de dvs., disc care a fost reeditat de mai multe ori si care este un disc national atunci cind se vorbeste despre Ciprian Porumbescu.

M.C. – Pe linga disc s-a facut si un film la Poiana Brasov, si atunci am colaborat cu tenorul Ionel Voineag , Eugen Fanateanu, Marina Mirea, violonistul Stefan Ruha si cu trei orchestre simfonice, cea de la Cluj si alte doua ale Radioteleviziunii Romane din Bucuresti sub bagheta maestrului Carol Litvin. Iata ca au trecut 38 de ani de atunci, de necrezut. La Electrecord am mai imprimat inca alte 2 discuri , unul cu arii din opere si celalalt cu opereta O noapte furtunoasa . In Japonia am imprimat 3 CD-uri , unul cu arii din Opera in 1999 impreuna cu tenorul japonez Takuya Sakaguci, altul in 200 si celalat in 2001, deci anul si discul.

V.A. – Dupa absolvirea Conservatorului parcursul dvs.ati ramas fost fidela Moldovei, ati inceput la Botosani dupa care la Iasi.

M.C. – La Botosani am stat 1 an ca profesoara la Scoala Populara de Arta , insa acolo am colaborat mult cu Orchestra simfonica din Botosani, apoi la Iasi timp de patru ani am fost solista la Filarmonica de stat ,, Moldova,, dupa care din 1984 am devenit solista a Operei din Iasi si profesoara de Canto la conservatul de Muzica George Enescu din Iasi. Nu am vrut sa parasesc Romania , desi regimul comunist imi facea mizerii si dificultati ca sa calatoresc si in alte tari si sa cint, pentru ca o aveam pe mama, aveam copilul, aveam o familie, eu sunt foarte legata de tara mea de origine si de familia mea. Am cintat totusi pe 3 continente si in 18 tari : Franta, Germania, Italia, Spania, Polonia, Luxemburg, Elvetia, Grecia, Letonia, Moldova, Cehia, Bulgaria, Irlanda, Ungaria, Olanda, Serbia, Macedonia , Japonia si desigur aici la noi in Canada care a devenit si tara mea de adoptie deoarece toata familia sotului meu Ing. Constantin Mardare era la Montréal, deci fac parte dintr-o reintregire de familie.

V.A. – Cu citeva zile inainte de aceasta frumoasa aniversare a dvs. am primit de la Iasi 2 mesaje surpriza. Iata-le :

,, Mult stimata si iubita Doamna Mioara Cortez – Sarbatorirea dvs, este , pentru Institutia pe care o reprezint, , pentru mine personal, , dar mai cu seam apentru publicul iesean , prilej de mare bucurie. Cu atit mai mult cu cit parcursul dvs. Artistic a debutat aici, la Iasi, inca din anii de Liceu , ca membra a Corului si mai apoi ca solista a Filarmonicii de Stat Moldova. 45 de ani de scena in lumina reflectoarelor, o prezenta remarcabila, in viata culturala ieseana, si internationala, un om minunat, devotat, implicat cu pasiune si cu multa putere de munca. Cei 70 de ani de viata daruiti Euterpei va asigura definitiv , un loc privilegiat in memoria culturii nationale , in afectiunea noastra, a tuturor celor care s-au bucurat si se bucura in continuare de realizarile artistice a caror autoare sunteti. Filarmonica Moldova va este alaturi cu prilejul acestei frumoase aniversari si va ureaza ,, La Multi Ani,, cu inspiratie si noi performante culturale.,, Cu aleasa consideratie : Prof. Univ. Dr. Bujor, Prelipceanu, director general;

Si iata si a doua scrisoare : ,,Sopranei Mioara Cortez la aniversare : Mioara Cortez face parte din acea elita artistica ce produce emotiisi las aurme. Cu o energie debordanta, personalitate puternica, era capabila sa retraiasca fiecare sunet si cuvint incintat si, mai presus de toate astea , trecea emotiile din propriul suflet in cel al discipolilor ori al publicului. Interpretarile ei, oriunde s-au aflat, au lasat amprente nesterse in amintirea celor care au avut privilegiul sa i se afle in preajma. LA MULTI ANI Mioara Cortez. Cu pretuire : Rector Prof. Univ. Dr. Atena Elena Simionescu – Universitatea Nationala de Arte ,, George Enescu,, din Iasi. Si muzicienii Universitatii Natioanale de Arte din Iasi – ianuarie 2019.

Am ales sa alaturam omagiului din partea muzicienilor Universitatii Natioanale de Arte ,, George Enescu,, din Iasi cateva fragmente de cronica muzicala ieseana semnate de muzicologul Liliana Gherman , in anii ’80-’90 :

,, o voce minutios lucrata de o exceptionala calitate …Mioara Cortez ne-a coplesit pur si simplu prin amploarea si frumusetea glasului ei – glas de o calitate rarisima cum nu cred sa fie multe, nu numai in tara dar chiar si in lume …prin tehnica vocala remarcabila si prin intensitatea trairii…o dotare vocala iesita din comun…superbe calitati timbrale, naturale.

V.A. – In anul 2015 prestigioasa editura din Romania Humanitas a publicat cartea Cortez, un volum de 275 de pagini, de Marius Constantinescu, omagiu adus surorii dvs. Viorica Cortez la cea de-a 80-a aniversare. Pe cind o carte si despre dvs.?

M.C. – Atunci cind o sa o scrieti. Eu va pun la dispozitie materialele.

Interviu realizat de Prof. Vania Atudorei, Montréal, Canada, februarie 2019

ULTIMELE ARTICOLE PUBLICATE:

DEGEȚICA | Teatrul Luceafarul Iasi

Mireasa mortului | Cinema Ateneu

Inimă de foc: Neînfricata | Cinema Ateneu

Downton Abbey: O nouă eră | Cinema Ateneu

Scrie un comentariu: