„Regina Mamă Elena, dreaptă între popoarele lumii” – expozitie de fotografie

Expoziția de fotografie „Regina Mamă Elena, dreaptă între popoarele lumii”, vă propune o călătorie printre cele mai frumoase clipe din viața Majestății Sale. Lucrările pot fi admirate pe simezele Galeriei Regale de Artă a Ateneului ieșean, în perioada 28 noiembrie- 31 decembrie 2017.

Majestatea Sa Regina-mamă Elena a României, născută Alteţa Sa Regală Principesa Elena a Greciei şi a Danemarcei, la 3 mai 1896, mama Regelui Mihai, a fost fiica Majestăţilor Lor Regelui Constantin I al elenilor şi Reginei Sofia, născută Principesă a Prusiei. A fost sora regilor George al II-lea, Alexandru şi Pavlos ai Greciei. A fost strănepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și stră-strănepoata Țarului Nicolae I al Rusiei.

Principesa Elena s-a căsătorit la Atena, la 10 martie 1921, cu Principele Moştenitor Carol, de care a divorţat la 21 iunie 1928. Între 1940 şi 1947 a fost Regina-mamă a României. A murit în ziua de 28 noiembrie 1982, la Lausanne.

Tânăra principesă venită din Grecia şi Danemarca, posesoarea unei identităţi care aduna în ea toată regalitatea europeană de secole, avea să joace un rol luminos în întunecata istorie a secolului XX în România.

Posteritatea va avea, desigur, şansa să aprecieze mai bine cât de mult a însemnat Regina-mamă Elena pentru ţară. Fiindcă afecţiunea, educaţia şi orizontul său spiritual au jucat un rol hotărâtor în formarea fiului ei, Mihai, ca om şi ca Rege, într-un timp al alienării, al iraţionalului, al cruzimii şi al autodistrugerii.

Regina Elena a avut o mare credinţă, despre care spunea că îi aduce putere, şi o calitate importantă, înţelepciunea. Regina-mamă a fost, pentru întreaga ei familie, un îndrumător plin de tact, nu pentru că ştia să dea sfaturi, ci pentru că poseda rara calitate de a ști să înveţi din propriile greşeli pentru a te forma ca om. Deşi nu a fost ocolită de suferinţă, ea nu s-a lăsat niciodată copleşită de amărăciune, o calitate pe care fiul său a moştenit-o. Totodată, rolul pe care l-a avut în familie, ajutându-şi fiul, Regele Mihai, să-şi păstreze dreapta judecată în momente dificile, a fost una dintre cele mai importante comori de care Regele şi ţara au beneficiat în acele vremuri.

Simţul umorului a fost o altă importană trăsătură de caracter a Reginei Elena, una dintre armele secrete ale ei şi ale fiului său, Mihai.

Ca Regină-mamă a României, ea a fost curajoasă şi şi-a păstrat această calitate chiar după ce a suportat exilul de atâtea ori, împrejurări care ar fi doborât o femeie mai puţin hotărâtă sau cu mai puţină forţă spirituală. Chiar în timpul războiului, când s-a confruntat cu nazismul, în încercarea de a-i ajuta pe evrei, a arătat o excepţională tărie de caracter, urmărind ceea ce ştia că este drept şi bun, reuşind să aibă mereu o prezenţă demnă. Implicarea sa în salvarea atâtor vieţi ale unor oameni de credinţă iudaică, în timpul dictaturii lui Ion Antonescu, a fost recunoscută formal prin acordarea postmortem, de către Memorialul Yad Vashem, a titlului de „Drept între popoare“.

Amintirea Reginei-mamă Elena este un tezaur de gânduri bune şi de iubire, inoculat în sufletul Regelui Mihai şi al celorlalţi membri ai Familiei care i-au fost alături. Regina-mamă a României a ajuns în ţara ei de adopţie în octombrie 1920. Aici aveau să o aştepte evenimente dintre cele mai complicate şi mai contrastante: căsătoria ratată cu Principele Carol, fericirea de a deveni mama micului Mihai, umilinţa de a asista la aventurile tânărului ei soţ, îngrijorarea şi amărăciunea Regelui Ferdinand şi Reginei Maria.

Urmează renunţarea la Tron a soţului ei şi plecarea lui în Franţa, apoi moartea socrului şi venirea pe Tron a fiului ei de şase ani. A ştiut să stea alături de Regina Maria, cu multă diplomaţie şi modestie, câştigând admiraţia şi afecţiunea ei. A fost alături de fiul său în toate împrejurările, ocrotindu-i copilăria şi încercând să şteargă neajunsurile provocate de lipsa tatălui. A divorţat de Carol la 21 iunie 1928.

Venirea pe Tron a lui Carol al II-lea, în 1930, a însemnat începutul unui lung şir de umilinţe, şicane şi nedreptăţi. În anul 1932 a plecat în exil la Florenţa, unde cumpărase o casă pe care a numit-o „Vila Sparta“ şi a decorat-o cu un gust desăvârşit. Exilul din 1932 al Elenei nu era primul; şi timpul a dovedit că nu avea să fie nici ultimul. Toată lumea venea cu bucurie la Vila Sparta: mama, fraţii, surorile ei, dar mai ales fiul, aflat acum departe de mamă, sub controlul direct al tatălui. Tânărul Mihai era atât de fericit să stea cele câteva săptămâni pe an permise de tată la Vila Sparta!

Când, la iniţiativa şi decizia generalului Antonescu, Regina-mamă revine în România, în 1940, ţara şi fiul său aveau nevoie de ea mai mult ca niciodată. A stat în România, alături de Regele Mihai, din 1940 până la 3 ianuarie 1948. Mai ales după 1945, a trecut printr-una dintre cele mai grele şi mai neplăcute situaţii pe care cineva şi le-ar putea imagina. Regina-mamă a fost un suport moral de neînlocuit pentru Suveranul în vârstă de nouăsprezece ani, sfătuindu-l, încurajându-l şi, în special, înţelegându-l în fiecare clipă.

Regina-mamă Elena a fost colonel onorific, conducând Regimentul 9 Roşiori, încă de pe vremea când era Principesă a României, în anii ’20. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unitatea militară s-a numit „Regimentul 9 Roşiori Regina Elena“.

Din 1945 şi până la plecarea din ţară, Regina-mamă şi fiul ei au fost singuri în faţa tăvălugului sovietic. Cu curaj şi credinţă, uneori cu simţul umorului, ei au făcut faţă acestor ani fără să dea semne de slăbiciune.

Regina-mamă a început, în 1948, ultimul şi cel mai lung exil din viaţa ei. A plecat din nou la Vila Sparta şi i-a ajutat pe Rege şi pe tânăra lui familie. A fost mentorul spiritual al Principesei Margareta, prima sa nepoată. Pentru Regina Ana şi pentru Principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria, Regina-mamă şi casa ei de la Florenţa sunt un capitol de neşters din viaţa lor.

Regina-mamă Elena rămâne un simbol al Familiei Regale şi un exemplu european, nu doar prin nobleţea originii sale, ci şi prin valorile şi principiile în care a crezut întreaga viaţă. Regina reprezintă un caz unic şi pentru că a fost nepoată a patru regi, fiică a doi regi, soră a trei regi, soţie de Rege şi mamă de Rege. Întreaga Europă, unită şi liberă, ar trebui să se plece, respectuoasă, în faţa unei astfel de femei. Dar, din păcate, nu numai Europa nu îşi aminteşte de Regina-mamă Elena. Nici România nu o face suficient. România de astăzi, liberă să se exprime, harnică să amendeze nelegiuirile trecute şi prezente, România angajată pe calea principiilor inalienabile ale liberalismului democratic, nu spune aproape niciun cuvânt despre această mare româncă, în timp ce afirmaţii ruşinoase pentru obrazul românesc se vând în mii de exemplare. Aruncarea în uitare a Reginei-mame Elena nu este greșeala Familiei Regale, ci a societăţii româneşti.

Cele două reședințe regale de astăzi, Palatul Elisabeta și Castelul Săvârșin sunt puternic marcate de Regina Elena, atât din punct de vedere istoric, cât și din punct de vedere estetic. Dintre ele, Castelul Săvârșin se dovedește a fi creația exclusivă a reginei. Noi amândoi am făcut legământ ca Săvârșinul să ajungă din nou așa cum l-a lăsat Regina Elena. După cincisprezece ani de la întoarcerea Regelui Mihai, la 1 iunie 2001, în casa lui, și la opt ani de vaste lucrări de reconstrucție și decorațiune interioară, Săvârșinul întâmpină jubileul de un secol și jumătate al Coroanei Române aproape întocmai cum l-a lăsat Regina Elena.

Când am vizitat Israelul pentru prima oară, acum doi ani, spiritul Reginei Elena ne-a urmat peste tot. Adânca ei umanitate și nesfârșita ei compasiune sunt păstrate viu în memoria israelienilor. Atât la Yad Vashem, cât și în mediile științifice, politice și universitare, exemplul ei este adus aminte, respectat și admirat.

Odată cu scrierea, de către noi doi, a volumului „Crăciunul regal”, am adunat și prezentat cititorilor un mănunchi de detalii istorice și de familie, legate de cea mai frumoasă și mai luminoasă sărbătoare din an, Nașterea Domnului. Această carte ne-a deschis nouă, autorilor, ușa către o realitate pe cât de înduioșătoare, pe atât de valoroasă pentru memoria Reginei Elena: al patrulea deceniu al României secolului trecut datorează enorm Reginei-mamă. Nu numai familia, ci și Guvernarea politică și întreaga națiune au parcurs un drum mai luminos, mai echilibrat, mai înțelept și mai ferit de dezastre pentru că această minunată femeie și mamă a stat alături de poporul ei.

Intrarea liberă.

INFO

Ateneul din Iași

Strada Ion Creangă nr.14, 700320, Iaşi

Telefon/ Fax: 0232 261 846,

E-mail: office@ateneuiasi.ro

Webwww.ateneuiasi.ro

FBwww.facebook.com/AteneulDinIasi

PE ACEEASI TEMA:

„Carnavalul Culorilor” – expoziție de măști pictate la Ateneu

Tu pe cine înveți anul acesta să descopere lumea?

Expozitie de fotografie “Helga Paris – Portrete ale socialismului german”

(in)TINERI(re) – expozitie de fotografie

ULTIMELE ARTICOLE PUBLICATE:

Petrecere cu lautari la Eskada

Oxford Party

„In Memoriam Stela Popescu” – la sediul ICR Tel Aviv

Prima croazieră de fashion de pe Mediterană, subiectul unui reality show românesc

Scrie un comentariu: