Reactii intarziate la prezenta Zidului, in Piata Constitutiei

M-am abtinut sa scriu randurile ce urmeaza imediat dupa marele eveniment pentru a lasa gandurile si impresiile sa se mai domoleasca. Ar fi iesit un text mult prea exaltat, poate si pentru ca e primul mare eveniment international la care particip. Si totusi…

Foto: Nicoleta Nastase

Impresia covarsitoare continua sa existe. Recunosc ca am stat tot spectacolul hipnotizata cu ochii spre scena, urmarind cum zidul se inalta si se completeaza. Ultima “caramida” a declansat frustrari. Dar in ciuda faptului ca stiam ca zidul va fi daramat, sentimentul de frustrare ca acesta este in picioare a existat. Un zid al nepasarii, al ignorantei, al propriilor limitari.

Roger Waters a adus la Bucuresti o proiectie impresionanta, regizata desavarsit. Un amestec perfect de imagini si sunet care a tinut cu sufletul la gura o mare de oameni. Discursul tinut in limba romana a lasat publicul inlemnit. Aparent a fost singurul moment din tot spectacolul pe care nu l-a anticipat nimeni. Nici nu a mai contat ce a spus, a fost suficient ca s-a straduit sa ne pronunte cuvintele cu diacritice!

Mesajul productiei, cum era de asteptat, a fost incarcat de simbolistica vremurilor: crucea crestina, alaturi de ciocanul si secera, de semiluna turceasca, de steaua lui David, de siglele Mc’Donalds, Shell si Mercedes. Toate aruncate ca niste bombe aeriene si date ca exemple daunatoare. In doar doua ore de proiectie, spectatorii au avut parte de mesaje antirazboi, anticonsumerism, antifoamete, anticapitalism, anticomunism. Si pentru a amplifica mesajul antirau, prezenta porcului zburator a fost initial greu sesizabila. Pornit din stanga sus a scenei, acesta a zburat “linistit” pret de aproape doua melodii deasupra celor prezenti pana a fost vazut, privirile fiind absorbite de proiectiile de pe zid.
Eroii necunoscuti proiectati pe zid, in pauza, au completat spectacolul subliniind ca durerea este universala, chiar daca afecteaza un singur individ.

Ca a fost de poveste, aproape ireal si coplesitor este deja inutil sa mai subliniez. Cine nu a fost in Piata Constitutiei, in seara de 28 august 2013, a ratat unul dintre cele mai grandioase spectacole puse in scena pana in prezent.

Totul trebuie sa se intample la vedere, in fata zidului, constienti ca el exista si ca e aproape imposibil sa-l facem una cu pamantul, dar nici nu avem voie sa-l lasam sa se inalte sau se completeze.

Autor: Nicoleta Nastase

ULTIMELE ARTICOLE PUBLICATE:

Eunika – un spectacol in aer liber pentru toate varstele

Ziua Europeană a Limbilor la Casa Uniunii Europene de la Viena

Copiii olandezi descoperă limba română printre alte sonorităţi multilingve

Noaptea Albă a Galeriilor Iasi, 2017

Scrie un comentariu: