Primul meu ultramaraton: 100 de km in muntii Carpati

Carys Matthews, o pasionata alergatoare britanica a publicat un articol in prestigiosul jurnal britanic – The Guardian (rubrica Lifestyle) despre participarea sa la a doua editie a cursei UltraBug – ultra-maraton de 100 km (3 zile) organizat in Bucovina, in muntii din jurul comunei Fundu Moldovei.

Carys descrie astfel Ultrabug Fundu Moldovei “… my first ultramarathon was one of the toughest and best things I’ve ever done. Many other race experiences fade almost instantly from memory, but this encapsulated every reason I love running“. Ea deja a anuntat ca doreste sa participle si la editia de anul viitor a Ultrabug care va avea loc in perioada 3 – 5 iunie 2016. Iata mai jos traducerea materialului aparut in “The Guardian”: Primul meu ultramaraton: 100 de km in muntii Carpati!.

“Nu multe curse incep cu o slujba de binecuvantare a preotului local, cu o scurta lectie despre cum sa imblanzesti cainii ciobanesti (ridici bratul inarmata cu un bat si strigi cu autoritate, fara a arata teama) si se termina cu o ceremonie care implica o vaca impodobita cu o coroana de flori.

Dar pana la urma mi-am dorit o aventura, nu doar un nou record personal si exact de asta am avut parte.

Din pensiunea la care eram cazata puteam sa vad prima portiune a cursei. Nu arata inspaimantatoare – o panta de un verde luxuriant, presarata cu stane si animale la pascut –  insa prima ascensiune s-a dovedit a fi dura, chiar si pentru picioarele mele odihnite si s-a terminat cu palmele sprijinite pe genunchi si pusee de durere in coapse.

ultrabug 1

Din pensiunea la care eram cazata puteam sa vad prima portiune a cursei. Nu arata inspaimantatoare – o panta de un verde luxuriant, presarata cu stane si animale la pascut… FOTO: Carys Matthews

Pentru un moment, m-am indoit ca antrenamentul meu desfasurat pe dealurile din Marea Britanie este suficient pentru muntii din Romania, insa inainte de a avea sansa sa-mi adun puterile am fost depasita de ceilalti alergatori care se napusteau frenetic la vale.

Alergand pe pajistile verzi pline cu flori salbatice viu colorate, ascultand sunetul indepartat al talangilor purtate de vaci si susurul paraielor nu a durat mult pana cand indoielile s-au spulberat si au disparut cu totul din mintea mea.

Lansata anul trecut de experimentata nutritionista si alergatoare Anne Marie Lategan, cursa de 100 km si trei zile UltraBug are startul in satul Fundu Moldovei din Bucovina – o regiune renumita pentru vechile sale manastiri – si duce alergatorii pe carari ascunse de munte din frumosi Carpati. Plini de paduri misterioase, sate ascunse si varfuri de munte spectaculoase, Carpatii sunt al doilea mare lant muntos din Europa si o adevarata coloana vertebrala a Romaniei.

Fiind incepatoare in acest gen de curse, nu aveam nici o idee cat efort presupune si in cat timp voi termina traseul – a fost revigorant sa incep cursa fara un PB (record personal) pe care sa ma straduiesc sa-l imbunatatesc. Prietenoasa si relaxanta, avand suport pe tot parcursul din partea organizatorilor, UltraBug a fost introducerea perfecta in lumea noduroasa a ultrarunning-ului. Peisajele romanesti sunt atat de spectaculoase, incat nu am avut timp sa ma gandesc la pantele abrupte, la talpile care ma ardeau tot mai tare, la durerile din coapse sau la cat mai am pana la finalul cursei.

ultrabug 2

Peisajele minutate te fac sa uiti de durere. FOTO: Carys Matthews

In prima etapa, am facut o greseala de incepator neglijand strategia de hidratare si alimentatie, fapt care a avut ca rezultat o cadere de energie in a doua jumatate a cursei si cateva pauze fortate in varful pantelor. Cu temperaturi care urcau pana la 30 C, am facut si greseala de a nu ma proteja suficient de soare.

Cu toate acestea, am reusit sa trec linia de sosire dupa prima zi , cu o bere intr-o mana si  cealalta inclestata de mana unui coleg de alergare, cu un sentiment acut de oboseala in tot corpul dar  si cu un minunat sentiment de prospetime in minte. Asteptam cu nerabdare cea de-a doua parte a cursei. Pana atunci nu alergasem decat in curse urbane aglomerate, asa ca participarea la aceasta cursa mica a fost o adevarata revelatie, toti alergatorii fiind  aplaudati la sosire si intampinati cu o bere rece. NOROC!

M-am trezit devreme a doua zi, cu un stomac hodorogit si coapsele dureroase, privind in vale si intrebandu-ma daca voi putea alerga urmatorii kilometri pe traseul valurit care se vedea in zare. Din fericire, corpul s-a adaptat uimitor, picioarele mele slabite si-au recapatat vigoarea si, inainte sa-mi dau seama, primul punct de control a aparut in fata mea.

Urcam si coboram pe pantele inverzite, soarele ardea mai tare decat in ziua precedenta, asa ca in curand am fost recunoscatoare pentru umbra racoroasa a padurii – o sectiune de 5 KM, portiunea mea preferata de cursa. Invatand ceva din experienta primei zile, am mancat si m-am hidratat inainte de primul punct de control. Cativa pumni de alune sarate, banane, un sandwich ciudat si o cana de cola mi-au oferit energia necesara si m-au facut sa ma simt mai puternica decat in prima zi. Deoarece era dureros sa cobor cu “frana pusa”, mi-am depasit teama de a alerga la vale, si, in loc de frica, am inceput sa simt bucurie coborand pantele in viteza.

La urmatorul punct de control am descoperit ca eram prima femeie care reusise sa strabata primii 50 de KM. Pana in acel moment alergasem relaxata, ma oprisem pentru a face fotografii, etc. Natura mea competitiva a iesit la iveala, impingandu-ma catre linia de sosire si, speram, catre o alta bere rece insotita de o portie mare de branza cu mamaliga. Am castigat etapa si la final am ocupat pozitia a treia in clasamentul feminin al cursei.

Arsa de soare, plina de zgarieturi si noroi de la nenumaratele urcusuri si coborasuri peste stanci si pe sub copacii prabusiti, primul meu ultramaraton a fost unul dintre cele mai dure si, in acelasi timp, minunate lucruri pe care le-am facut vreodata. Multe alte experiente din cursele anterioare au disparut aproape instantaneu din memorie la final de cursa, dar aceasta incapsuleaza toate motivele pentru care iubesc sa alerg. Am descoperit ca ultramaratonul iti poate oferi o binevenita evadare din viata moderna, sansa de a explora locuri salbatice, de a trai clipa si de a simti cat de ridicol pare stresul vietii moderne atunci cand ai in fata ta un munte de cucerit.”

Fundu Moldovei este o asezare traditionala bucovineana, situata la aproximativ 12 km de Campulung Moldovenesc. Prima editie UltraBug a avut loc in 2014, cand Anne-Marie Lategan, o experimentata alergatoare aflata pentru prima data in vizita in Romania si impresionata de frumusetea peisajelor, de traditiile si obiceiurile pastrate de oamenii locului si, nu in ultimul rand, de delicioasele bucate bucovinene s-a gandit ca aceasta zona trebuie promovata si in randul iubitorilor curselor de alergare de anduranta.

Anne-Marie  este Fitness Editor la revista de specialitate Women Running –  si a participat la numeroase curse, inclusiv de maraton si ultra-maraton. Ea a alergat in 2013 “The Jungle Ultra”, Peru – 230km iar acum se pregateste pentru “Mont Blanc Ultra-Trail” – 168km, 9600 m diferenta pozitiva de nivel, care se va desfasura la sfarsitul lunii august.

Urmatoarea editie a cursei Ultrabug va avea loc anul viitor, intre 3-5 iulie 2016. Inscrierile incep la finalul lunii iulie, 2015.

Mai multe detalii despre Ultrabug – www.ultrabug.co.uk. Carys Matthews este jurnalist independent si proaspata entuziasta a curselor de ultrarunning. Mai multe pe carysmatthews.com

ULTIMELE ARTICOLE PUBLICATE:

Concert extraordinar de muzica bizantina in Sala Mare a Teatrului Național

Spectacolul pentru copii „Bubico” are loc în Foaierul Cinematografului Victoria

Deschiderea Fab Lab Iasi- platformă independentă adresată comunității tehnice din Iași

Deschiderea Stagiunii 2017-2018 la Ateneul din Iași

Scrie un comentariu: