Prelegerea “De la Dragobete la Baba Dochia”

Ateneul Tatarasi, Asociatia Mesterilor Populari din Moldova, va invita marti, 6 martie, la ora 1700, la Prelegerile Ateneului Tatarasi cu tema „De la Dragobete la Baba Dochia”.  Prelegerea va avea loc in Galeriile de Arta, iar intrarea este libera!

Invitat: etnograful Marcel LUTIC.

Initiator al proiectului: directorul Ateneului Tatarasi dr. Liviu BRATESCU.

Potrivit traditiei, Dragobetele era „o zi frumoasa pentru baietii si fetele mari, ba chiar si pentru barbatii si femeile tinere”. In jurul focurilor aprinse pe dealuri, fetele si baietii discutau vrute si nevrute, insa, cel mai adesea, se spuneau glume (jatii) cu substrat erotic sau se faceau hore. Fetele, cum simteau apropierea pranzului, incepeau sa coboare in fuga spre sat, in sudul Romaniei aceasta goana fiind numita „zburatorit”. Conform obiceiului, fiecare baiat urmarea fata care ii cazuse draga; daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci fata se lasa prinsa si avea loc o imbratisare, urmata de o sarutare mai lunga in vazul tuturor. Sarutul acesta semnifica, in fapt, logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile; de multe ori, astfel de logodne in joaca prefatau logodnele si casatoriile adevarate.

Daca nu se facea cumva Dragobetele se credea ca tinerii nu se vor indragosti in anul care urma. In plus, un semn rau era daca o fata sau un baiat nu intalneau la Dragobete macar un reprezentant al sexului opus, opinia generala fiind ca tot anul respectivii nu vor mai fi iubiti, iar daca o fata iesea impreuna cu un baiat si nu se sarutau se credea despre ei ca nu se vor mai iubi in acel an, ca doar nu degeaba se spunea ca „Dragobetele saruta fetele”! Asadar, bucuria si veselia erau, trebuiau sa fie, coordonatele esentiale ale acestei sarbatori a dragostei!

Baba Dochia si Martisorul

Perioada dintre 1 si 9 (12) martie este cunoscuta in popor sub denumirea de „Zilele Babei Dochia” sau „Zilele Babelor”. Vom incerca sa aflam daca exista vreo legatura intre Baba Dochia si obiceiul purtarii martisorului, martului sau martigusului.

Ziua Babei Dochia trebuia sa fie tinuta, numai torsul fiind permis; unele femei credeau ca fierband bostan alb si dandu-l de pomana de sufletul Dochiei, mai puteau munci si altceva. Fetele mari care nu-si doreau soacre rele se sileau din rasputeri sa nu munceasca deloc pe 1 martie; oricum, motivatia celor care nu lucrau in aceasta zi era aceea ca altfel Baba Dochia s-ar fi maniat si mai tare, scuturandu-si cojoacele vreme de 9 zile la rand! etnograful Marcel Lutic

ULTIMELE ARTICOLE PUBLICATE:

Oratoriul de Craciun, de J.S. Bach

LGBTea o’clock at Meru!

Banca pentru lectura – expozitie concept la Ateneu

PLM – Stand Up Comedy cu Mocanu, Sergiu si Victor la Club Tribo

Scrie un comentariu: