Povestea unui programator pasionat si a unui proiect anulat

Cind programul la care lucra a fost anulat, un programator de la Apple a continuat sa se se strecoare in cladirea firmei pina la finalizarea lui.

Povestea unui programator - avitzur apple

Foto: David McNew/Getty Images

Ron Avitzur stia ca proiectul va fi anulat. Din momentul in care seful sau sistase lucrul la program, in august 1993, echipa proiectului se destramase. Programul, destinat dispozitivelor mobile, fusese aminat pe termen nedefinit. Majoritatea colegilor din echipa sa au fost directionati catre alte proiecte Apple. Avitzur a primit si el o oferta, dar nu a fost interesat. Atunci in virsta de 27 de ani,  programatorul lucra la Apple inca de cind era student la Stanford – iar pentru el, munca nu merita facuta daca nu era si interesanta. Ceea ce il interesa in acel moment era finalizarea programului sau, tocmai anulat. Mai mult, ambitia sa era de a-l vedea preinstalat pe noul PowerPC, a carui  lansare era stabilita pentru inceputul anului 1994.

Tinarul programator credea in programul sau. Toti cei carora le fusese prezentat, exclamasera: ”As fi vrut sa am asa ceva cind eram la scoala!” Daca reusea ca programul sa fie preinstalat pe viitorul model Apple, profesorii din toata tara ar fi putut sa-l folosesca in predarea notiunilor foarte abstracte – programul functiona ca o tableta care oferea modele vizuale pentru notiuni abstracte, dificil de inteles. Insa, pentru a reusi, avea nevoie de un singur lucru: acces la noul computer Apple!

”Crima” perfecta

In 1993 avea un singur lucru, timp! Prietena sa locuia in alt oras, iar el petrecuse ultimele 18 luni lucrind pina tirziu, 5-6 zile pe saptamina, uneori pina dupa miezul noptii. Apple platea bine, iar nevoile lui Avitzur nu erau excentrice.  Putea lucra la proiectul sau timp de un an, fara a avea nevoie de un alt venit. In plus, in cladirea Apple se aflau destule birouri si computere libere, asa ca nimeni nu va fi deranjat de faptul ca isi va continua lucrul la proiect. Era planul perfect!

In ultima zi, cind a fost anulat proiectul, seful sau l-a chemat in birou pentru a-si lua la revedere. Nu-si terminase contractul, insa Apple urma sa-l plateasca in intregime, oricum.  ”Lasa factura pentru ceea ce mai este de platit”, i-a spus acesta. Asa a aparut ideea: daca Avitzur nu isi cerea banii, contractul raminea in sistem. Iar daca era in sistem, atunci cardul de acces raminea valabil si putea intra in cladire.

Prima zi de munca –  ca somer –  a fost obisnuita. A venit, ca de obicei, cu Toyota sa din 1987,  a parcat intr-o zona din apropierea noului sediu Apple din Palo Alto, a intrat in vechiul sau birou, s-a asezat la calculator si a continuat sa munceasca. Destul de repede, a gasit sprijin in persoana unui vechi prieten, Greg Robinson, al carui contract cu Apple se apropia de sfirsit. Greg si-a informat seful ca va lucra la un nou proiect, cu Avitzur, iar acesta nu a avut nimic impotriva. Amandoi era someri, dar asta nu conta. Importanta era munca si provocarea pe care o aveau in fata. In plus, era vorba si despre orgoliul lor.

Cum sa te ascunzi la vedere

Robbins, un perfectionist, era in stare sa stea o zi intreaga pentru a rezolva problema unui singur pixel. Avitzur, cu o perspectiva generala asupra proiectului, era mult mai sociabil. A stat la taclale cu alti specialisti, si-a prezentat ideile si a cerut ajutor atunci cind nu se descurca. Prezenta celor doi la Apple era un secret stiut de toata lumea; oamenii admirau pasiunea lor si increderea in reusita proiectului.

Insa, programatorul a devenit neglijent. Si-a spus povestea cui nu trebuia – un manager care i-a cerut sa renunte la birouri. ”Trebuie sa parasesti cladirea imediat”, i-a spus femeia. ”Cardul tau de access va fi anulat incepind de maine

De-a v-ati ascunselea

Din acel moment, a inceput joaca de v-ati ascunselea. In urmatoarele doua luni, Avitzur a fost nevoit sa gaseasca alte solutii pentru a intra in cladire. Purta in continuare cardul de acces anulat, dar intra odata cu grupurile mai mari. Ii saluta relaxat pe cei de la paza, dar avea grija sa tina departe de senzori cardul de acces pentru a nu declansa alarma.

Atunci cind ne reusea sa intre, isi suna prietenii programatori iar acestia il bagau in cladire. Lucra in birourile goale si, chiar daca erau doar citeva zeci de calculatoare disponibile pentru teste, prietenii sai aveau grija ca Avitzur si Robbins sa aiba acces la unul dintre ele.  Mai mult decit atit, au inceput sa-i ajute la teste iar un expert in grafica 3D si-a sacrificat weekend-urile pentru a lucra la finisarea programului.

Insa, pentru Avitzur amenintarea de a fi prins era reala. Evita intilnirea cu cei de la resurse umane sau cu cea care-i anulase cardul de acces strecurindu-se in bai sau coborind pe scarile secundare. Cum, necum a reusit sa-si faca treaba fara sa mai fie prins.

La inceputul lunii noiembrie, Avitzur  si Robbins era pregatiti sa faca o demonstratie cu noul program. Colegii lor au vorbit cu sefii despre proiect iar acestia i-au chemat pe cei doi pentru un demo. Avitzur era pregatit pentru ce e mai rau, dar demonstratia a fost perfecta, programul a functionat de minune. La inceputul anului urmator, odata cu lansarea noului model Apple, programul celor doi era preinstalat pe PowerPC. De atunci, a fost instalat pe mai bine de 20 de milioane de calculatoare.

E fantastic ca am reusit sa ducem proiectul la bun sfirsit”, a spus Avitzur, care face programare in continuare, locuieste tot in Bay Area si conduce aceeasi Toyota Corolla, model 1987. ”Mai mult, am reusit sa realizam ceva de valoare”, a incheiat el.

Articolul original a fost publicat in saptaminalul Mental Floss: www.mentalfloss.com

ULTIMELE ARTICOLE PUBLICATE:

DEGEȚICA | Teatrul Luceafarul Iasi

Mireasa mortului | Cinema Ateneu

Inimă de foc: Neînfricata | Cinema Ateneu

Downton Abbey: O nouă eră | Cinema Ateneu

Scrie un comentariu: