Opera Film Festival / Central Park în inima Iasului

FIE Iasi, 16 iunie – Opera Film Festival a continuat duminică seară cu proiectia unui concert extraordinar ”Andrea Bocelli – One night in Central Park”, un colaj de piese care-au făcut din Bulevardul Stefan cel Mare si Sfânt un alt fel de Central Park. Uneori domol si angelic, alteori furtunos si sobru, glasul tenorului Andrea Bocelli a umplut de spectatori locurile din spatiul amenajat de pe pietonalul Stefan cel Mare.


Cea de-a treia seară de operă în aer liber a respirat o nestatornicie flămândă de muzică, una pe care publicul a ascultat-o, asa cum a cântat-o si Bocelli, cu ochii închisi.

Am fost înveliti în aer cald de iunie si-ntr-un mănăstiresc parfum de mir si tămâie. Ca-ntr-o binecuvântare, alături de ecoul acelui unic „Ave Maria” pornit din glasul tenorului s-a asezat o liniste oftată. Iesenii au strâns rândurile iar si iar vreme de aproape două ceasuri, încercând să ajungă mai aproape de-o iluzie. Pentru că proiectia artistului si a invitatilor din concertul de acum doi ani în aer liber în metropola americană a fost atât de caldă, de colorată, iar Orchestra Filarmonică din New York a vibrat atât de aproape de noi sub bagheta maestrului Alan Gilbert încât i-am crezut, pe toti, mai mult decât vedenii.

Am simtit Iasul umplându-si plâmânii cu aer înainte de refrenul aeriei „Libiamo ne’ lieti calici” si l-am lăsat să explodeze în refrenul înflorit cu viori. L-am alintat si cu câte-o pocnitură galesă de degete, în timp ce Tony Bennett si Andrea Bocelli interpretau, în fata noastră si a celor 75.000 de spectatori de pe ecran, un elegant si nemuritor „New York, New York”.

Spectacolul „One Night in Central Park” e o reinterpretare a unor piese clasice, a unor coloane sonore care stau surprinzător de bine decantate pe sufletul iesenilor. N-a plouat, ne-a trecut doar pe deasupra crestetelor o bufnită care s-a rătăcit apoi printre frunzele copacilor de pe Esplanada Teatrului National „Vasile Alecsandri”, în timp ce ascultam „rugăciunea” din glasul lui Celine Dion. Unii s-au transformat în dirijori de aer, altii au fotografiat iluzia concertului, iar locurile n-au fost nici o clipă îndeajuns.

Nici măcar la final, unul care ne-a lăsat cu mâinile împreunate timid. Încâlciti în îmbrătisările ale artistilor de pe scenă, am asteptat, din clipă în clipă, ca atunci când se va saluta din nou orasul, cînd se vor arunca multumiri în loc de petale de flori, să se rostească „Iasi” în loc de „New York”. Poate-ar fi trebuit să îndrăznim să aplaudăm. Si-atunci ne-am fi trezit „într-un oras care nu doarme niciodată”.

Anca TOMA

INFO

www.fieiasi.ro

 

ULTIMELE ARTICOLE PUBLICATE:

”Țara moartă”, de vineri în cinema

Sunday Funday la Cafeneaua Acaju

”Umorul salveaza vieti” – eveniment caritabil

Atelier gastronomic pentru copii

Scrie un comentariu: