In muzica electronica nu sunt multe nume mari. Insa daca am face o recapitulare a celor care au pus umarul la dezvoltarea acestui gen muzical, nu am putea sari peste Mike Oldfield. Michael Gordon Oldfield s-a nascut pe 15 mai 1953 in Reading, Anglia, si si-a inceput cariera de muzician la doar 14 ani atunci cand a format cu sora sa, Sally, un grup folk intitulat Sallyangie.
A cantat ca basist in trupa unui prieten, Kevin Ayers , The Whole World, unde a compus cateva piese memorabile de progressive rock. In 1973, in timp ce toti artistii cautau sa semneze un contract cu o casa mare de discuri, Mike a avut incredere in tanarul Richard Branson, si a scos primul sau album solo, “Tubular Bells”, la casa de discuri a acestuia, Virgin Records. Se poate spune ca din aceasta prietenie au avut amandoi de castigat: Mike s-a lansat tare din prima in show-biz, iar Richard a castigat o groaza de bani de pe urma lui si astfel si-a extins afacerea, devenind unul dintre cele mai puternice brand-uri din lume. Albumul a stat 247 de saptamani in top, parte din el a aparut pe coloana sonora a celebrului film The Exorcist, iar de vanzari ce sa mai spunem? 16 milioane de copii e o cifra impresionanta.
“Tubular Bells” a fost urmat la scurt timp de albumul “Hergest Ridge”, insa a refuzat sa paraseasca topurile, si astfel Mike a intrat in randul artistilor care au avut in top doua albume simultan. In 1975, Mike se orienteaza spre muzica atmosferica in locul rockului progresiv si apare “Ommadawn”, insa datorita exploziei punk din acea perioada, albumul se vinde prost, iar Mike ia o pauza de trei ani pana apare cu un material nou: “Incantations”. A inceput apoi sa exploreze teritoriul muzicii de club cu”Platinum” din 1979 si chiar ritmurile pop cu “QE 2” din 1980. Aceasta a ramas nota dominanta pentru albumele sale din anii 80, “Five Miles Out”, “Crises”, “Discovery”, “Islands” sau “Earth Moving”. Pe aceste albume, Mike Oldfield a folosit vocea cantaretei de folk Aselin Debison si cea a celebrei Maggie Reilly. Apar insa tensiuni intre Mike si Richard, mai ales din cauza dorintei ultimului de a intitula viitorul album Mike Oldfield, “Tubular Bells 2”. Suparat de ingerinta in munca sa de compozitor, Mike semneaza cu Warner Bros, asta dupa ce scoate pe piata albumul instrumental “Amarok”, pe care introduce cateva insulte la adresa boss-ului de la Virgin in “Cod Morse”.
Dupa un alt album pentru Virgin, “Heaven’s Open”, pe care trebuia sa-l scoata conform contractului, Mike Oldfield va lansa totusi “Tubullar Bells 2” sub sigla Warner, acest album fiind o reinterpretare a materialului original din 1973. A editat si partea a treia a acestei opere si un alt album ajuns legendar: “The Songs of Distant Earth”. In 1999, Mike Oldfield a inregistrat doua albume, “Guitars” si “Millenium Bell”.
Dupa ce canta la granita dintre milenii in Berlin, Mike Oldfield a luat o pauza pana in 2002, cand a editat un album si un joc pe calculator inspirat mult de stilul new age: “Tres Lunas”. In 2003, a reinregistrat “Tubullar Bells”, de data aceasta pe suport digital de inalta fidelitate audio. Pe 26 septembrie 2005, Mike Oldfield a lansat un dublu LP sub egida Mercury, “Light & Shade”, destul de diferit de munca sa anterioara, iar in 2007, editura Virgin Books i-a publicat autobiografia intitulata “Changeling”. “Music for Spheres” este cel mai nou album Mike Oldfield, lansat in 2008, de altfel si primul in care artistul se axeaza pe muzica clasica.
In prezent, Mike se concentreaza mai mult pe afacerile imobiliare si pe colaborarile cu diversi artisti, insa nu neglijeaza nici muzica, la inceputul lui 2013 anuntand ca pregateste un nou album pe care muzica electronica va contine elemente de rock. Pana sa apara pe piata, il vom asculta pe Mike Oldfield alaturi de Maggie Reilly la Power Play cu un super-hit : “Moonlight Shadow” !
Vlad Trifan, realizatorul rubricii Power Play de la Nord Est FM, 100,4. Power Play – on air la Nord Est FM, de luni pana duminica: 07.24, 09.24, 11.24, 13.24, 15.24, 19.24, 21.24.