Led Zeppelin IV si Houses of the Holy Deluxe Edition, octombrie 2014

de-luxe---led-zeppelin-IV

Este usor de uitat cat de repede a trecut Led Zeppelin de la juxtapunerea sonoritatilor blues peste delicatele armonii folk din perioada de debut pana la melanjul perfect al celor doua stiluri din perioada urmatoare. Dupa lansarea a trei albume in 1969 si 1970, grupul si-a inceput perioada de mijloc relativ devreme, in 1971, odata cu editarea celui de-al patrulea album, cel fara titlu.

Aceasta inregistrare ramane capodopera Led Zeppelin, deoarece contine tot ceea ce au facut ei cel mai bine – inflorituri acustice,  “heavy” blues , poezie introspectiva si sunete stridente – in egala masura. De la lascivele vocalize ale lui Robert Plant din ”Black Dog”,  ritmul boogie-woogie din ”Rock and Roll” pana la sunetul namolos al chitarei din ”Four Sticks” – toate astea coagulate in ”Stairway To Heaven” – trupa nu a mai atins niciodata echilibrul perfect intre opiniile muzicale ale membrilor sai, opinii altfel disparate.

Cea mai recenta reeditare a acelui album beneficiaza de o remasterizare facuta sub coordonarea chitaristului-producator Jimmy Page si, pe editia De Luxe,  de mixaje alternative ale fiecarei piese. Un ”Stairway To Heaven” mai intunecat, inregistrat in LA ilustreaza perfect tristetea lui, ”The Battle For Evermore” suna mai meditativa dar si mai puternica, iar ”When the Levee Breaks” elibereaza puterea blues-ului. Acum tot ce straluceste este aur, cu siguranta.

Albumul urmator, ”Houses of the Holy” din 1973 ii arata pe cei de la Led Zeppelin la nivelul lor maxim de incredere, dornici de experimente. Desi secventele de chitara din ”The Ocean” si ”The Song Remains The Same” contin obisnuita demonstratie de forta, piesele care au facut din cel de-al cincilea album un trimf sunt cele in care au avut curajul sa riste: ametitoarele alunecari ale chitarei din ”Dancing Days”, afectatul reggae cu “ochi albastri” din ”D’yer Maker”, funk-ul alunecos din ”The Crunge”, jazz-ul mistic din ”No Quarter”.  Anii in care le-am ascultat pana la saturatie au facut aceste interpretari imuabile, insa cand le asezi in zona dintre al patrulea album Led Zeppelin si dublul LP Physical Graffitti, intelegi nevoia de schimbare a trupei si dorinta de a experimenta sonoritati noi.

Odata cu reeditarea celui de-al patrulea album al trupei, Page a restaurat impecabil si stralucirea albumului ”Houses of the Holy” si a dezvaluit un continut fascinant care arata spatiul superior in care evolua trupa la acel moment. Le va lua celor de la Led Zeppelin inca doi ani pentru a elibera densa structura rock a lui Phisical Graffitti, album care ne introduce in  faza finala din viata artistica a trupei.

Led Zeppelin Deluxe Edition este o serie de albume reeditate de către Led Zeppelin, distribuite de Atlantic Records. Aceasta serie contine primele cinci albume originale de studio Led Zeppelin remasterizate, cu includerea de piese nelansate anterior. Împreună cu albumele remasterizate, există un disc companion la fiecare album, constând din piese audio nelansate si mixuri alternative pentru piesele originale lansate. Albumele au fost puse în ordine cronologică,  in primul val fiind lansate primele trei albume (Led Zeppelin, Led Zeppelin II, si Led Zeppelin III – iunie 2014), patru luni mai tarziu fiind lansate urmatoarele doua albume ( Led Zeppelin IV si Houses of the Holy – 27 octombrie 2014)

Sursa: www.rollingstone.com

ULTIMELE ARTICOLE PUBLICATE:

”Țara moartă”, de vineri în cinema

Sunday Funday la Cafeneaua Acaju

”Umorul salveaza vieti” – eveniment caritabil

Atelier gastronomic pentru copii

Scrie un comentariu: