In perioada 24 – 27 mai 2012, la Casa de Cultura “Mihai Ursachi”, va avea loc cea de-a XVI-a editie a Festivalului de Film European.
Festivalul Filmului European este organizat de Institutul Cultural Roman cu sprijinul ambasadelor si centrelor culturale ale tarilor europene la Bucuresti. Parteneri: Reprezentanta Comisiei Europene in Romania, Uniunea Cineastilor, Arhiva Nationala de Film, Independenta Film, Clorofilm, Centrul Cultural Reduta Brasov, Biblioteca Centrala Universitara Eugen Todoran din Timisoara, Teatrul National Targu-Mures, Casa de Cultura a municipiului Iasi – Mihai Ursachi.
PROGRAM:
Joi, 24 mai, ora 18.30
Potopul (Israel)
Mabul / Potopul / The Flood
Israel, 2010, 100’ – drama
Regia: Guy Nattiv
Scenariul: Noa Berman-Herzberg, Guy Nattiv
Imaginea: Patrick Watson
Montajul: Tali Helter-Shenkar
Muzica: Catherine Major
Cu: Ronit Elkabetz, Zachi Grad, Yoav Rotman, Michael Moshonov
Distribuit de: K5 Film
In viata lui Yoni totul este complicat. Are aproape 13 ani, este un baiat inteligent, dar subdezvoltat fizic. Colegii de clasa il tachineaza cu orice ocazie iar acasa, parintii lui abia daca isi vorbesc. Ca si cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, fratele lui autist, Tomer, de 17 ani, se intoarce acasa exact inaintea ceremoniei de Bar Mitzvah, dupa multi ani petrecuti intr-un sanatoriu. Fundamentul si asa subred al intregii familii este astfel zguduit.
Guy Nattiv s-a nascut in Tel Aviv. A absolvit cursurile de film si televiziune ale Scolii de Arte Camera Obscura din orasul natal, in 2002. Scurtmetrajul The Flood, realizat in acelasi an, a castigat Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin.
Debuteaza in lungmetraj in 2007 cu Strangers (scris si regizat impreuna cu Erez Tadmor), selectionat in competitie la Sundance si in numeroase alte festivaluri.
Premii: Mentiune speciala pentru cel mai bun film, categoria Generation Kplus – Festivalul International de Film de la Berlin, 2011; Cel mai bun actor in rol secundar – Premiile Academiei de Film din Israel, 2010; Cel mai bun film, cea mai buna imagine – Festivalul International de Film de la Haifa, 2010; Premiul Publicului – Festivalul International de Film de la Salonic, 2010; Mentiune speciala Cinema Nuevo – Festivalul Filmului Belgian, 2010.
Joi, 24 mai, ora 20.30
Regele de pe Insula Diavolului (Norvegia)
Kongen av Bastøy / Regele de pe Insula Diavolului / King of Devil’s Island
Norvegia, 2010, 115’ – drama
Regia: Marius Holst
Scenariul: Dennis Magnusson si Eric Schmid, dupa o idee de Lars Saabye Christensen si Mette Marit Bølstad
Imaginea: John Andreas Andersen
Montajul: Michal Leszczylowski
Muzica: Johan Söderqvist
Cu: Stellan Skarsgård, Trond Nilssen, Benjamin Helstad si Kristoffer Joner
Distribuit de: Clorofilm
Iarna tipic norvegiana, de inceput de secol XX. La scoala de corectie de pe insula Bastøy, minorii delincventi sunt supusi abuzurilor fizice si psihice de catre gardieni si director. Dar regimul brutal, inuman, este pe cale sa se prabuseasca datorita revoltelor violente. Cand tanarul Erling, de 17 ani, ajunge pe insula cu gandul de a evada cat mai repede, haosul se dezlantuie. Cat de departe este dispus sa mearga pentru a-si castiga libertatea? Si ce consecinte va avea acest lucru asupra celorlalti?
Marius Holst a studiat regia la Londra. In 1990, filmul lui de absolvire a fost nominalizat pentru cel mai bun film de scurtmetraj la Student Academy Awards si a castigat BBC Drama Award Grand Prix Potier. In 1994, primul lui film, Cross My Heart and Hope to Die, a fost un succes de casa in Norvegia si a castigat Marele Premiu la Festivalul de Film de la Montréal si Premiul Blue Angel la a 45-a editie a Festivalului International de Film de la Berlin. Din filmografia sa mai fac parte: Visiting Hours (1994), Scent of Man (1996), Pust på meg! (2001), Dragonfly (2005) si Mirush (2010).
Premii: Cel mai bun film, cea mai buna coloana sonora, cel mai bun actor in rol secundar – Festivalul International de Film Amanda, Haugesund, Norvegia, 2010; Cel mai bun film, Premiul Publicului – Zilele Filmului Nordic, Lübeck, Norvegia, 2010.
Festivaluri: Rotterdam, Chicago, Seattle.
Website: http://www.bastoy.no
Vineri, 25 mai, ora 17.00
Zana (Belgia – Comunitatea Valonia – Bruxelles)
La fée / Zana / The Fairy
Belgia / Franta, 2011, 94’ – comedie
Regia si scenariul: Dominique Abel, Fiona Gordon, Bruno Romy
Imaginea: Claire Childeric, Jean-Christophe Leforestier
Montajul: Sandrine Deegen
Cu: Dominique Abel, Fiona Gordon, Bruno Romy, Philippe Martz
Distribuit de: MK2
Dom este paznic de noapte intr-un mic hotel din Le Havre. Intr-o seara, la receptie, soseste o femeie fara bagaje si fara pantofi. Numele ei este Fiona. Aceasta ii spune lui Dom ca este zana si-i poate indeplini trei dorinte. A doua zi, doua dorinte s-au implinit deja, insa zana Fiona dispare in mod misterios. Dom, indragostit de ea, porneste s-o caute.
Dominique Abel este belgian, Fiona Gordon e canadiana, dar s-a nascut in Australia. Studiaza impreuna teatrul la Paris si creeaza mai multe spectacole burlesti, cu care pleaca in turneu in peste 20 de tari. In 1989 se instaleaza la Bruxelles, intr-o fosta fabrica de carucioare. In acelasi an debuteaza si in cinematografie.
Bruno Romy este francez. A fost pe rand profesor de matematica, sef de magazin, clovn, regizor de teatru…, dupa care a decis sa faca filme.
Cei trei iubesc marea, locurile de tranzit si personajele marginale. In aceeasi formula inedita si foarte personala de a face film (in care sunt si actori, si scenaristi, si regizori), ii regasim in L’Iceberg (2005) si Rumba (2008).
Selectii in festivaluri: Quinzaine des Réalisateurs – Festivalul International de Film de la Cannes, 2011.
Vineri, 25 mai, ora 19.00
Pacatoasa Teodora (Romania)
Pacatoasa Teodora / Teodora Sinner
Romania / Franta, 2011, 86’ – documentar
Un film de: Anca Hirte
Distribuit de: les Films d’Ici / Elefant Films
Nimic nici nu se poate in lume mai presus
Decat sa fii mireasa stapanului Iisus.
cantec bisericesc
Cum poate fi traita iubirea in absenta trupului fiintei iubite?
Manastirea Varatec. Maicute. Femei in negru. Femei in doliu. Fagaduite, logodite, mirese.
Este un film despre corpuri si despre iubirea pe care sufletele ce locuiesc in aceste corpuri o poarta unui iubit fara trup. Documentarul relateaza nunta celei mai frumoase maicute cu Domnul.
Anca Hirte s-a nascut la Piatra Neamt in 1967, a terminat Institutul Politehnic din Bucuresti si a lucrat o vreme ca cercetator antropolog la Muzeul Taranului Roman. Debuteaza in cinematografie in 1994, cu scurtmetrajul Venus, urmat de Dali si Dali (1996). In 1998 realizeaza impreuna cu Jean Lefaux documentarul De la chute despre efectele violentei asupra spritului si corpului in Romania anilor `50. In aceeasi formula realizeaza Voyage dans l’irréalité immédiate (2004), un documentar despre starea Romaniei, despre mentalitati, clisee si anti-clisee, dorinta de a schimba si neputinta de a o face. Inaintea documentarului despre maicuta Teodora, a realizat Je dors mais mon cœur veille (2008), selectionat la Caméra des Champs, Ville-sur-Yron, 2008 si la Festivalul Traces de Vie, Clermont Ferrand, 2008.
Premii: Premiul Astra Film, Competitia Romania – Festivalul de Film Astra, Sibiu, 2011.
Pacatoasa Teodora a fost nominalizat la categoria cel mai bun documentar – Premiile Gopo, 2012.
Vineri, 25 mai, ora 21.00
Moartea lui Carlos Gardel (Portugalia)
A Morte de Carlos Gardel / Moartea lui Carlos Gardel / The Death of Carlos Gardel
Portugalia, 2011, 85’ – drama
Regia: Solveig Nordlund
Scenariul: Solveig Nordlund, dupa romanul omonim al lui António Lobo Antunes
Imaginea: Acácio de Almeida
Montajul: Paulo Mil Homens
Muzica: Pedro Marques
Cu: Ruy de Carvalho, Rui Morisson, Teresa Gafeira, Celia Williams, Carlos Malvarez, Miguel Mestre, Joana de Verona
Distribuit de: Fado Filmes
Dupa divortul parintilor, Nuno duce o viata nomada si singuratica alaturi de tatal sau. Dependent de droguri, Nuno se afla in coma, intr-un spital. In timp ce se zbate intre viata si moarte, tatal lui si sora acestuia sunt alaturi de el, evocand amintiri.
Solveig Nordlund s-a nascut la Stockholm, dar s-a stabilit ulterior in Portugalia. Si-a inceput cariera ca asistenta de regie si ca monteur si a lucrat cu regizori cunoscuti, precum Manoel de Oliveira, Alberto Seixas Santos si João César Monteiro. A realizat numeroase documentare (despre Marguerite Duras, J.G. Ballard sau António Lobo Antunes), scurtmetraje si filme de lungmetraj – Dina e Django (1983), Até Amanhã, Mário (1994), Comédia Infantil (1998), Aparelho Voador a Baixa Altitude (2002) si A Filha (2003), cu care a participat la festivaluri de film in Roma, Rotterdam, Montréal, New York si Stockholm, si a primit numeroase premii.
Website: http://carlosgardelfilme.blogspot.com
Sambata, 26 mai, ora 16.00
Play (Clorofilm)
Play
Suedia / Danemarca / Finlanda, 2011, 118’ – drama
Regia: Ruben Östlund
Scenariul: Ruben Östlund, Erik Hemmendorff
Imaginea: Marius Dybwad Brandrud
Montajul: Ruben Östlund, Jacob Schulsinger
Muzica: Saunder Juurians, Danny Bensi
Cu: Kevin Vaz, Anas Abdirahman, Sebastian Blykert, Yannick Diakité
Distribuit de: Clorofilm
Am vrut sa atrag atentia asupra felului in care comportamentul de grup influenteaza comportamentul individual. […] Insa ceea ce m-a interesat mai mult a fost felul in care, in ciuda faptului ca victimele erau amenintate, existau momente de compasiune si chiar solidaritate care marcau dinamica dintre grupuri. Momente in care, pentru scurt timp, personajele ieseau din paradigma nemiloasei „legi a pumnului”.
Ruben Östlund
Play se bazeaza pe fapte reale, pe frecventele cazuri de intimidare la varste fragede. In perioada 2006 – 2008, in centrul orasului Göteborg, in Suedia, un grup de tineri de 12-14 ani ii jefuiesc pe alti tineri, printr-o elaborata schema, „smecheria cu fratele”, bazandu-se mai degraba pe retorica de „gasca”, decat pe violenta sau agresiune fizica.
Ruben Östlund s-a nascut in Suedia, in 1974. A absolvit Scoala de Film de la Universitatea din Göteborg, unde si-a slefuit talentul pentru secvente bine gandite, pe care si l-a descoperit si antrenat in timpul lungilor partide de schi care au rezultat in trei filme dedicate acestui sport. Este recunoscut pentru simtul umorului si precizia cu care infatiseaza comportamentul omului ca „animal social”. Play este ce-al treilea film de lungmetraj, a carui premiera a avut loc la Cannes, fiind selectionat in cadrul sectiunii Quinzaine des Réalisateurs. Filmul sau de debut – The Guitar Mongoloid (2004) a castigat Premiul FIPRESCI la Moscova in 2005, iar Involuntary (2008) a fost premiat in cadrul sectiunii Un Certain Regard, la Cannes, in 2008 si a fost prezentat in editia 2010 a Festivalului Filmului European.
Premii: Marele Premiu – Festivalul de Film de la Moscova, 2011; Cea mai buna regie – Festivalul de Film de la Tokio, 2011; Cea mai buna regie – Festivalul International de Film de la Gijón, 2011.
Sambata, 26 mai, ora 18.00
Pasi pe nisip (Bulgaria)
Stapki v pyasaka / Pasi pe nisip / Footsteps in the Sand
Bulgaria, 2010, 89’ – comedie dramatica
Regia si scenariul: Ivaylo Hristov
Imaginea: Emil Christov
Montajul: Vlado Shishkov
Muzica: Petya Dimanova
Cu: Ivan Barnev, Yana Titova, Assen Blatechki, Deyan Donkov, Karla Rahal, Labina Mitevska, Franklin O. Smith, Vassil Mihailov
Distribuit de: Pro Films
Pe aeroport, Slavi ii spune unui tanar ofiter al vamii povestea vietii lui. In copilarie, Nelly ii promisese lui Slavi ca se vor casatori. Cei doi adolescenti erau indragostiti unul de celalalt, dar dupa un timp Nelly se indragosteste de un altul. Slavi se apuca de baut si intra in conflict cu militia bulgara din cauza trecutului familiei sale. Atunci se decide sa fuga in Occident. Dupa o perioada traita intr-o tabara de refugiati din Austria si o noua poveste de dragoste cu final nefericit, pleaca spre Statele Unite. Acolo Slavi isi face cativa prieteni noi care il ajuta sa-si cumpere un camion. Strabate drumurile americane, intalnind un indian care-i vinde o sageata. Vanzatorul ii spune ca aceasta amuleta ii va aduce dragostea inapoi. Dupa caderea comunismului, Slavi se intoarce in Bulgaria. Nelly locuieste singura cu fiica ei. Intr-o buna zi Slavi o reintalneste…
Ivaylo Hristov s-a nascut in 1955 la Sofia. A absolvit actoria la Academia Nationala de Teatru si Film din Bulgaria (ANTF). Din 1980 a lucrat ca actor la Teatrul Sliven, iar din 1985 la Teatrul Armatei Bulgare din Sofia. In 1992 si-a inceput cariera de profesor la ANTF. A regizat mai multe piese de teatru, iar in 2003 debuteaza in cinematografie cu Emigrants (alaturi de Ludmil Todorov), pentru care primeste cateva premii nationale si internationale. In 2006 realizeaza filmul de televiziune My Friends call me Old Chap.
Premii: Premiul Special al Juriului – Festivalul International de Film Love is Folly, Bulgaria, 2010; Cel mai bun film balcanic – Festivalul International de Film de la Sofia, 2011.
Sambata, 26 mai, ora 20.00
Casa placerilor (Franta)
L’Apollonide – Souvenirs de la maison close /Casa placerilor / House of Tolerance
Franta, 2011, 122’ – drama, 16+
Regia, scenariul si muzica: Bertrand Bonello
Imaginea: Josée Deshaies
Montajul: Fabrice Rouaud
Muzica: Bertrand Bonello
Cu: Hafsia Herzi, Céline Sallette, Alice Barnole, Adèle Haenel, Jasmine Trinca
Distribuit de: Clorofilm
Filmul „Casa placerilor” este o descriere onesta a vietii intr-o casa de toleranta din Parisul inceputului de secol XX. Bertrand Bonello
Intr-un stabiliment din Paris, o prostituata are o cicatrice care ii traseaza un zambet tragic pe chip. In jurul fetei care rade, celelalte fete isi traiesc propriile vieti – rivalitatile, temerile, bucuriile, durerile. Din afara nu se vede nimic. Casa este inchisa. Dar inauntru … totul este posibil.
http://www.youtube.com/watch?v=7z-5pT0oNs4Bertrand Bonello s-a nascut in 1968 la Nisa. Are studii de muzica clasica si inainte de a se dedica filmului a colaborat cu numerosi muzicieni. Primul sau lungmetraj – Quelque chose d’organique (1998) – este selectionat la Festivalul de Film de la Berlin, in cadrul sectiunii Panorama. Cu urmatorul film – Le Pornographe (2001) – din a carei distributie face parte si actorul Jean-Pierre Léaud, a castigat Premiul FIPRESCI la editia din 2001 a Festivalului de Film de la Cannes, iar cu Tiresia (2003) intra in competitia oficiala a aceluiasi festival. In paralel se ocupa si de muzica, in 2007 scoate albumul My New Picture, dupa care realizeaza si un film cu acelasi nume, prezentat la Festivalul de Film de la Locarno. In 2008 regizeaza lungmetrajul De la guerre, selectionat la Quinzaine des Réalisateurs, Cannes, 2008, iar in 2010 scurtmetrajul Where the Boys are, prezentat la Locarno. Cel mai recent film al sau – Casa de toleranta – a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes, 2011.
Premii: Premiul César pentru cele mai bune costume – Premiile César, 2012.
Website: http://www.lapollonide-music.com
Duminica, 27 mai, ora 16.00
A fost odata in Anatolia (Turcia)
Bir Zamanlar Anadolu’da / A fost odata in Anatolia / Once Upon a Time in Anatolia
Turcia / Bosnia si Hertegovina, 2011, 157’ – drama
Regia: Nuri Bilge Ceylan
Scenariul: Nuri Bilge Ceylan, Ebru Ceylan, Ercan Kesal
Imaginea: Gökhan Tiryaki
Montajul: Nuri Bilge Ceylan, Bora Göksingöl
Cu: Muhammet Uzuner, Yilmaz Erdogan, Taner Birsel, Ahmet Mümtaz Taylan, Firat Tanis, Ercan Kesal
Distribuit de: ZEYNO FILM
Viata intr-un oras mic este ca o calatorie prin stepa: ai mereu sentimentul ca ceva „nou si diferit” va aparea dupa urmatorul deal, dar intotdeauna intalnesti doar drumuri care seamana intre ele, inguste, monotone, care dispar la un moment dat sau se intind la nesfarsit…
Nuri Bilge Ceylan s-a nascut in 1959 la Istanbul. A debutat in cinematografie in 1995 cu scurtmetrajul Koza / Cocoon, care a intrat in competitia pentru premiul Palme d`Or, la Cannes, in acelasi an.
A primit numeroase premii pentru filmul de debut Kasaba / Small Town (1997), dar si pentru urmatorul sau film, Mayis Sikintisi / Clouds of May (1999).
Regizorul turc a fost o prezenta constanta a competitiei oficiale a Festivalului de Film de la Cannes: Uzak / Distant primeste Marele Premiu si Premiul pentru cel mai bun actor in 2003, Iklimler / Climates primeste Premiul FIPRESCI in 2006, iar in 2008, pentru Uç Maymun / Three Monkeys primeste Premiul pentru regie.
Premii: Marele Premiu al Juriului – Festivalul International de Film de la Cannes, 2011; Cel mai bun film – Festivalul International de Film de la Haifa, Israel, 2011; Marele Premiu – Festivalul de Film de la São Paulo, 2011; Cel mai bun regizor – Cinemanila, Filipine, 2011; Premiul NETPAC – Festivalul de Film de la Karlovy Vary, 2011; Premiul Special al Juriului si cea mai buna imagine – Festivalul de Film din Dubai, 2011; Marele Premiu al Juriului, cel mai bun regizor, cea mai buna imagine – Premiile Asia Pacific Screen, Australia, 2011; Cel mai bun regizor – Festivalul International de Film din Dublin, 2012.
Duminica, 27 mai, ora 19.00
Foamea (Danemarca)
Sult / Foamea / Hunger
Danemarca / Norvegia / Suedia, 1966, 83’ – drama
Regia si montajul: Henning Carlsen
Scenariul: Henning Carlsen, Peter Seeberg (ecranizare dupa romanul omonim al scriitorului Knut Hamsun)
Imaginea: Henning Kristiansen
Muzica: Krzysztof Komeda
Cu: Per Oscarsson, Gunnel Lindblom si Birgitte Federspiel
Distribuit de: Athena Film
In 1890, in Christiania, Pontus, un scriitor somer, sarac, in pragul foametei, este pe punctul de a fi dat afara din camaruta umila pe care o ocupa intr-o pensiune.
Singuraticul Pontus scrie un articol, iar speranta lui este ca un editor de la un ziar local sa-i cumpere creatia pentru a avea bani de mancare si chirie. Pontus este prea mandru pentru a accepta orice ajutor sau bani cu imprumut si, in ciuda aspectului saracacios, insista ca nu are nevoie de nimic. Sufera umilinta dupa umilinta, ceea ce il duce in pragul nebuniei. Incearca sa se angajeze pe un post de contabil, dar este refuzat; incearca sa se angajeze ca pompier, dar nu trece testul psihologic. Incepe sa aiba halucinatii si sa viseze cu ochii deschisi. Una dintre inchipuiri se invarte in jurul lui Ylajali, o femeie in aparenta foarte rafinata, pe care o intalneste pe strada. Visul lui pare sa devina realitate in momentul in care editorul ii cere sa rescrie articolul intr-un stil jurnalistic si cand Ylajali accepta o intalnire cu el.
Henning Carlsen s-a nascut pe 4 iunie 1927 in Aalborg, Danemarca. In stilul cinema verité, prin trilogia documentara – Batranii (1961), Portrete de familie (1964) si Tinerii (1965), Carlsen creeaza un portret clasic al Danemarcei anilor ’60, surprinzand revolutia si transformarea natiunii intr-o societate moderna si prospera.
In 1962 Carlsen isi continua cariera cinematografica realizand primul sau film de lungmetraj, o drama sociala – Dilemma. Pentru ecranizarea romanului din 1958 al lui Nadine Gordimer despre apartheid, Carlsen filmeaza ilegal in Africa de Sud, cu camera ascunsa. In 1966, ecranizeaza romanul autobiografic al scriitorului norvegian Knut Hamsun – Foamea, considerat o capodopera a realismului social, cu care participa in competitia oficiala la Festivalul de Film de la Cannes. In anul urmator, Carlsen regizeaza comedia romantica People Meet and Sweet Music Fills the Heart bazat pe romanul lui Jens August Schade.
De-a lungul carierei sale, Carlsen a scris scenarii si a regizat 18 filme. In 2012 Carlsen a primit premiul Robert pentru intreaga cariera.
Premii: Cel mai bun actor – Festivalul International de Film de la Cannes, 1966; Cel mai bun film si cel mai bun actor – Premiile Bodil,1967; Cel mai bun actor – Premiile Guldbagge, 1967; Cel mai bun actor – Premiile Societatii Nationale a Criticilor de Film, S.U.A, 1967.
Duminica, 27 mai, ora 20.30
In familie (Danemarca)
En familie / In familie / A Family
Danemarca, 2010, 102’ – drama
Regia: Pernille Fischer Christensen
Scenariul: Pernille Fischer Christensen, Kim Fupz Aakeson
Imaginea: Jakob Ihre
Montajul: Janus Billeskov Jansen; Anne Østerud
Muzica: Sebastian Øberg
Cu: Jesper Christensen, Lene Maria Christensen, Johan Philip Asbæk
Distribuit de: TrustNordisk
„In familie” este o poveste emotionanta si de actualitate despre legaturile complicate dintr-o familie si despre urmarirea propriilor vise.
Ditte este proprietara unei galerii de arta, are un prieten care o iubeste, iar visul de a lucra la New York este pe cale sa i se realizeze. Dar Ditte este si mostenitoarea unei faimoase dinastii de brutari, Rheinwald, si cand tatal sau cade prada unei boli necrutatoare, Ditte se afla in fata unei dileme: sa isi urmeze propriile vise sau sa continue traditia familiei?
Pernille Fischer Christensen s-a nascut in 1969. Si-a inceput cariera in cinematografie cand avea numai 20 de ani, ca asistent al lui Tómas Gislason. In 1993 s-a inscris la Colegiul European de Film unde a colaborat cu Nanna Arnfred. In 1999 a absolvit Scoala Nationala de Film cu scurtmetrajul India, care a castigat premiul al treilea la sectiunea Cinéfondation a Festivalului de Film de la Cannes. A debutat in lungmetraj cu A Soap (2006), premiat la Festivalul de Film de la Berlin cu Marele Premiul al Juriului – Ursul de Argint si cu Premiul pentru cel mai bun debut. In 2008 a realizat Dancers, foarte apreciat de critica internationala.
Premii: Premiul FIPRESCI – Festivalul International de Film de la Berlin, 2010; Premiul Narrative – Festivalul International de Film de la Los Angeles, 2010; Silver Dolphin pentru cea mai buna imagine – Festivalul International de Film de la Tróia, Festróia, 2010; Cel mai bun actor – Festivalul International de Film de la Valladolid, 2010; Cea mai buna actrita – Premiile Bodil, 2012.