Cu soarele pe piept

Seara de 3 decembrie a umplut sala Teofil Vilcu a Teatrului National cu un spectacol absolut in regia lui Ion Migioarca.

Un text ce impresioneaza, povestea a doi poeţi, generatori de cuvinte, Zeno, 62 de ani, poet recunoscut, Mia, 44 de ani, poeta cunoscuta. Zeno (Emil Coseru) va trai si va muri datorita unei iubiri crescuta din cuvant. Regizorul concentreaza drama in povestea unei iubiri la 62 de ani.

Cele doua personaje, Mia si Zeno, sunt mai puternice decat virtualul (iubirea neimplinita sau iubirea inventata pe net), ele supraviețuiesc prin literatura si de aici deriva probabil cheia eleganta in care Ion Mircioaga si Ana Iulia Popov (scenografa) au conceput spectacolul. Au schimbat sensul pericolului vieții on line in necesitatea trairii prin cuvant. Astfel  incat textul ca spectacol, a devenit un adevarat poem.

Scenografia Anei Popov, e  simpla, curata, definitorie pentru calitatea si varsta personajelor, la care se adauga un plus de bun gust si rafinament.

Autor: Lorena Molocia (Facultatea de Filosofie, UAIC – Comunicare si Relatii Publice, an II)

ULTIMELE ARTICOLE PUBLICATE:

Copii, gatim de Halloween?

Bazar bipolar @Acaju

Glow in the dark Party @Coopers Club

Trei workshop-uri pentru un debut perfect la facultate

1 comentariu la “Cu soarele pe piept”

  1. doru says:

    si mie mi-a placut mult spectacolul. e ce ne dorim noi. o poveste simpla, adevarata si bine jucata de domnul Coseru si de ceilalti.

Scrie un comentariu: