E 30 martie 2012, ora 21.00 si in Hunter’s Pub pare a fi o seara ca oricare alta. Risete, miros de pizza in aer, muzica si voie buna. La orele 22, insa, atmosfera se schimba. Luminile palesc, zgomotul se potoleste. A ajuns Alexandrina Hristov si toti o privesc in timp ce isi pregateste scena.
Isi cere scuze pentru intirziere, Se asaza si deschide concertul cu piesa „Tu cu soarele”. Din momentul in care a inceput sa cinte, s-a lasat linistea in local. De acum in aer nu mai pluteau decit versurile ei si emotiile transmise. A continuat cu alte doua melodii de dragoste: „Noi doi”si „Printre flori”, dupa care a trecut la limba franceza cu piesele „Un, deux, trois” si „Roule Taxi”. Fiind din Republica Moldova, Alexandrina este vorbitoare si de limba rusa, iar acestei limbi i-a dedicat „Cintecul miresei” si „Bea, dragul meu”.
Concertul continua cu alte 10 piese. La reprezentatiile ei, timpul nu se mai masoara in ore sau minute, ci in note si melodii. Cele zece cintece au fost in limba romana, si erau fie extrase de pe albumul „Om de lut” ( „De cind am plecat”, „Undeva”, „Numai tu”, „Maria”, „Fata merge pe jos”), fie de pe viitorul album ce va fi lansat pe 20 octombrie, anul curent, la Sala Palatului din Bucuresti („Pijamale reci”). Dupa fiecare melodie s-a adresat publicului cu un simplu si modest „multumesc frumos”, „merci beaucoup” sau „spasiba”, in functie de limba in care a cintat.
Alexandrina – Te simt | Hunter’s Pub Iasi. Video: Bogdan Cernea
Cit timp a cintat, auditoriul a privit-o si i-a savurat fiecare vers, interiorizindu-l si murmurind versurile o data cu ea, iar la sfirsit nimeni nu s-a ridicat sa plece. Au aplaudat-o puternic si au mers sa faca poze cu ea, sa cumpere albumul „Om de lut” si sa primeasca un autograf. Alexandrina nu a refuzat pe nimeni si a primit cu zimbetul pe buze cererile de autografe si de poze.
Cind mi-a venit si mie rindul, am intrebat-o ce o face sa se reintoarca la Iasi, fiind deja al treilea concert aici, in acest an. M-a privit, mi-a zimbit si mi-a zis: „Pai ce ma face? Vorbim aceeasi limba!” Recunosc ca nu am inteles raspunsul ei si ca m-a pus pe ginduri. Dar pina la urma, mi-am dat seama ca tocmai asta e ideea. Arta ei si felul ei de a fi nu sunt pentru a fi intelese, ci pentru a fi acceptate ca atare, cu sufletul si mintea deschise.
Autor: Irinei Roxana, Comunicare si Relatii Publice, anul 2
