Nu ma mai pot opri sa zambesc. Inca sunt in starea incredibila de dupa un concert care a reprezentat o mare surpriza pentru mine. Am pleca catre cantare fara sa am vreo asteptare. Eram mai mult curioasa, cum poate suna o trupa care a avut un succes incredibil, in urma cu 50 de ani. The Animals m-a surprins.
Peter Barton, voce si bas , a comunicat grozav cu publicul si a dat dovada de mult profesionalism.
Bateristul, legendarul John Steel, membru fondator al trupei este intr-o forma incredibila. Slabiciunea mea o reprezinta insa sunetul specific al clapelor anilor ’60. Solourile elaborate, unele atat de cunoscute, altele surprinzatoare ale lui Mickey Gallager au starnit ropote de aplauze.
Trupa a fost completata de Peter Barton, voce si bas, care s-a ridicat cu mult peste asteptarile mele, a comunicat grozav cu publicul si a dat dovada de mult profesionalism si de mult mai tanarul chitarist Danny Hendley, care s-a integrat numai bine in formula de spectacol si care s-a duelat in acorduri cu experimentatul Mickey Gallegher, spre bucuria publicului.
Regret ca sala a fost prost aleasa si nu ne-am putut manifesta mai mult decat sa ne bataim pe scaune, pentru ca la un astfel de concert sa fii tintuit pe locuri a fost ca o pedeapsa.
Infiintata in anul 1963, trupa The Animals a facut istorie in rock-ul mondial cu hiturile “The House of The Rising Sun”, “We Gotta Get Out of This Place” si “Don’t Let Me Be Misunderstood”. In anul 1994, formatia a fost inclusa in Rock and Roll Hall of Fame.
Foto si text: Ioana Popa.
A fost un concert foarte tare! Chitaristul Danny Hendley a fost chiar foarte bun, insa nu gasesc nimic pe google ori youtube!