“Cafeneaua”, locul unde “viata e o boala mortala cu transmitere sexuala”

Seara de 23 noiembrie a fost una deosebita, o seara in care umorul si drama au ajuns la un consens, din impacarea lor materializandu-se piesa de teatru “Cafeneaua”. In regia lui Horatiu Malaele, scenografia lui Mihai Madescu si a Ninei Brumusila, trei mari actori au reusit sa epateze prin talentul si dedicatia lor.

Emilia Popescu in rolul lui Janet, Dana Dogaru in rolul lui Louise Murdock si Horatiu Malaele in pielea lui Willy Murdock, au dat viata unei comedii “cu dinti”. In spatele umorului si a ironiei se ascunde, de fapt, drama unui cuplu american marcat de greutatile vietii cotidiene, de tradare si singuratate. Personajul liant in aceasta poveste a fost tanara Janet al carui vis de a deveni o mare vedeta de Hollywood s-a oprit in cafeneaua uitata de lume a celor doi Murdock, integrandu-se in existenta lor monotona.

Piesa surprinde personajele in trei ipostaze diferite ale vietii lor: la 40, 60 si 80 de ani. Fiecare dintre aceste etape poate fi caracterizata prin cate un cuvant cheie: exuberanta, obisnuinta si singuratate. Actorii si-au adaptat foarte bine rolurile la aceste varste, mai ales Horatiu Malaele care, in pielea lui Willy de 82 de ani, starnea rasul prin simpla aparitie.

Inafara decorului inedit, glumele subtile si de bun gust au reusit sa starneasca uneori zambete si de cele mai multe ori hohote de ras. Mai mult decat atat, spectacolul a avut si o nota filosofica imbinata cu o dulce ironie reliefata prin reflectiile personajelor. Spre exemplu replica: “viata e o boala mortala cu transmitere sexuala” a fost rasplatita cu un ropot de aplauze. Finalul a fost unul neasteptat care a confirmat dimensiunea dramatica a piesei, surprinzand prin originalitate.

Pe scena nu am vazut doar trei actori, ci trei mari oameni inzestrati cu un talent inegalabil care si-au dedicat viata teatrului si au castigat. Au castigat admiratie, respect, apreciere nu doar de la sute, ci de la zeci de mii sau chiar milioane de oameni care le cunosc si le indragesc munca. Ceea ce am vazut in aceasta seara a fost o sala arhiplina recunoscatoare pentru spectacolul pe care l-a privit, fata in fata cu trei mari actori emotionati si recunoscatori pentru intensitatea apaluzelor primite.

Autor: Diana Caciur (Facultatea de Filosofie UAIC – Comunicare si Relatii Publice, an II)

ULTIMELE ARTICOLE PUBLICATE:

Atelier de prins curaj @Bojdeuca lui Creanga

Intalnire cu un berar nomad @Beer Zone

Social Practice by Magnitude

Pacala si Tandala va asteapta la Bojdeuca lui Creanga

Scrie un comentariu: