„AIDA” la Opera Nationala Iasi

Opera Națională Română Iași vă invită la spectacolul Aida de Giuseppe Verdi.

• sambata, 25 mai 2019 , ora 18:30, Sala Mare a Teatrului Național Iași
• duminica, 26 mai 2019 , ora 18:30, Sala Mare a Teatrului Național Iași

Premiera spectacolului a avut loc în luna aprilie 2013, regia aparținându-i maestrului András Kürthy (Ungaria). Decorul spectacolului este realizat de Laszlo Szekely (Ungaria), costumele poartă semnătura Zsuzsanna Kiss (Ungaria), iar coregrafia este realizată de Adrian Mureșan (Opera Maghiară Cluj-Napoca).

Dirijor cor: Manuel Giugula. Dirijor cor copii Juniorii Operei: Raluca Zaharia. Asistent decor: Attila Venczel (Opera Maghiară Cluj – Napoca)

DISTRIBUTIE 25 MAI:  Aida – Simona Titieanu; Radames – Cosmin Marcovici; Amneris – Liza Kadelnik – invitat; Ramfis – Andrei Yvan; Amonasro – Lucian Petrean; Regele Egiptului – Teodor Busnea; Marea Preoteasă – Ana Maria Donose; Mesagerul – Olivian Andrișoae.

DISTRIBUTIE 26 MAI: Aida – Diana Bucur – debut; Radames – Călin Brătescu – invitat; Amneris – Liliana Mattei Ciucă – invitat; Ramfis – Marcel Roșca – invitat; Amonasro – Venteslav Anastasov – invitat; Regele Egiptului – Teodor Busnea; Marea Preoteasă – Ana Maria Donose; Mesagerul – Olivian Andrișoae.

Dacă prima perioadă a romantismului a adus în operă reafirmarea unor valori lirice reprezentative pentru scoala componistică italiană, prin personalitatea lui Giuseppe Verdi ( 10 octombrie 1813, Le Roncole – 27 ianuarie 1901, Milano), teatrul muzical a ajuns la o culme de popularitate făra precedent.

Căutând teme generoase, compozitorul s-a adresat cu precădere marelui fond al literaturii universale, de la Shakespeare, Schiller, până la contemporanii săi, Hugo sau Alexandre Dumas-fiul. O vastă galerie de personaje, care apartin celor mai diverse tipuri umane, ne oferă, în plin romantism, o adevărată frescă a problematicii istorice si sociale, niciodată însă despărtite de sensilbilitatea marelui public.

Între prima sa lucrare cunoscută, Oberto, si ultima, Falstaff, este cuprinsă aproape întreaga istorie a poporului italian, lupta sa pentru impunerea valorilor culturale si spirituale, justificând denumirea data compozitorului de „l’italianissimo”.

Prima perioadă componistică cuprinde, între anii 1836-1851, opere cu tematică diversă, încă apropiate de spectacolul italian traditional. Desi numărul lor este însemnat, calitatea generală a partiturilor dezvăluie cu precădere însusiri temperamentale, o inspiratie ce se bazează mai mult pe patetismul sentimentelor descrise decât pe calităti personale ale stilului: Rocester (1836), Oberto, conte di San Bonifacio (1839), Un Giorno di Regno…(1840), Nabucodonosor (1842), I Lombardi alla Prima Crociata (Lombrazii la prima Cruciadă – 1843), Giovanna d’Arco (1845), Alzira (1845), Attila (1847), Macbeth (1847 – revizuită în 1865), I Masnadieri (Hotii – 1847), Il Corsaro (Corsarul – 1848), La Battaglia di Legnano (Bătălia de la Legnano – 1849), Luiza Miller (1849), Stiffelio (1850).

A doua perioadă de creatie, în care dramaturgul începe să se afirme cu o mai mare varietate de mijloace, este inaugurată de asa-zisa „trilogie verdiană”:  Rigoletto, Il Trovatore si La Traviata (1851 – 1853), continuate de Les Vêpres Siciliennes (Vecerniile siciliene – 1855), Simon Boccanegra (1857, libret revăzut de Arrigo Boito în 1881), Un ballo in Maschera (Bal mascat – 1859), La Forza del destino (Puterea destinului – 1862) si Don Carlos (1867).

Concluziile creatiei verdiene si totodată contributia sa determinantă la afirmarea unui teatru muzical romantic se vor evidentia în ultimele trei mari opere ale sale, adevărate culmi ale repertoriului liric mondial – Aida (1871), Otello (1887) si Falstaff (1893).

BILETE