”Care este rostul unei carti”, gindeste Alice, ”fara imagini si conversatii!”
Acum 150 de ani, pe 4 iulie 1862, un tinar matematician, Charles Dogson – cunoscut mai bine sub numele Lewis Carrol – s-a imbarcat pe un vaporas alaturi de un un mic grup, cu intentia de a ajunge la Godstow – un mic orasel de langa Oxford – pentru un picnic cu ceai si prajituri pe malul raului.
Alaturi de Carrol se aflau: reverendul Robinson Duckworth si cele trei surori mai mici ale bunului sau prieten, Harry Liddell – Edith (8 ani), Alice (10 ani) si Lorina (13 ani). Insarcinat cu buna dispozitie a celor trei tinere domnisoare, Dogson a inchipuit o poveste despre o lume capricioasa, plina de personaje fantastice, numele protagonistei fiind Alice. Alice Liddell a fost atit de fascinata de poveste, incit l-a rugat pe Dogson sa o astearna pe hirtie pentru ea. Acesta s-a conformat, si dupa putin timp, i-a trimis un manuscris cu titlul, ”Aventurile subterane ale lui Alice”.
Alice Liddell, la virsta de 7 ani, fotografiata de Charles Dogson( Lewis Carrol) in 1860.
Alice Liddell(dreapta) alaturi de surorile sale, fotografiata de Lewis Carrol in 1859
Alice Liddell, intr-o fotografie realizata de Lewis Carrol in 1858
Manuscrisul a ajuns si la George MacDonald, un model pentru Dogson, acesta testindu-l in cel mai potrivit mod posibil: l-a citit propriilor sai copii, care s-au indragostit iremediabil de poveste. Incurajat, Dogson a revizuit intreaga poveste pentru publicare, schimbandu-i titlul in cel pe care il cunoastem cu totii – ”Alice in Tara Minunilor” – si adaugand celebra scena a ceaiului si un nou personaj, Pisica de Cheshire, ceea ce a dus la dublarea numarului de pagini fata de versiunea originala, trimisa Alicei Liddell.
Alice, in ilustratia originala facuta de Tenniel
In 1865, John Tenniel a realizat ilustratiile pentru prima versiune a cartii. Legat de aceasta colaborare, istoricul Martin Gardner povesteste o simpatica anectoda: ” Desenul lui Alice realizat de Tenniel nu este imaginea lui Alice Liddell, care avea parul inchis la culoare, taiat scurt si cu breton. Carrol i-a trimis desenatorului o fotografie a lui Mary Hilton Badcock, o alta fetita, recomandindu-i sa o foloseasca ca model. Daca Tenniel a urmat sau nu sfatul, este discutabil. Faptul ca nu a facut asta este sugerat de rindurile de mai jos, extrase dintr-o scrisoare pe care Carrol a scris-o la putin timp dupa ce cartea a fost publicata…”
”Domnul Tenniel este singurul artist care a desenat pentru mine si care a refuzat cu hotarire sa foloseasca un model, declarind ca nu are nevoie de asa ceva si ca, decit sa-l bat la cap, mai bine as rezolva o problema de matematica. Indraznesc sa spun ca a gresit refuzind sa deseneze dupa un model, rezultatul fiind o Alice total disproportionata, avind capul prea mare si picioarele prea mici. ”
Sursa: www.brainpickings.org
